tu ai fost!

Nu o sa ma descriu, n-o sa ma scuz, n-o sa mint. Pentru ca nimeni nu ma cunoaște și nimeni nu ma va mai cunoaște asa cum o faci tu. Îți vine sa crezi? Nu? Bun, nici mie. Dupa jumătate de an tu ai ajuns sa ma cunoști cel mai bine și eu la fel. Ma simt bine, ne-am lăsat jos măștile.
Închide ochii, iubire. Pentru o secunda închide ochii și asculta-ma pe mine. Ce vezi?
Ia-ma de mana și strângeți degetele calde cât de tare poți. Zâmbești? Schițezi un zâmbet când te gândești la mine?
Cuprinde-ma în brate și joaca-te cu parul meu. Îți place parfumul? Eu ți-l simt pe al tău în fiecare zi, în drumul spre casa. Atunci când rămân singura și îmi place, pentru ca nu am realizat nici acum de unde se simte. Dar îmi place sa-mi imaginez ca ești încă lângă mine și de acolo vine.

Cineva mi-a spus o data ca relația asta e meritul meu și ca dacă as fi vrut te-as fi putut lăsa de mult. Dar n-am făcut-o și bine am făcut, îmi spun acum. Ca tu și relația asta sunteți unicul lucru de care sunt mandra ca n-am renunțat. De ce? Nu ma întreba ca nici măcar eu nu știu de ce nu ți-am spus acum mult timp sa pleci, ca eu nu mai vreau sa te vad. Cum am reușit? N-am idee, nu știu cum de n-am renunțat în nopțile acelea când nu puteam sa dorm, când ma întorceam pe toate părțile posibile. A! Ba' știu. Erai tu, erai acolo. Știi, îmi dădeai speranțe. Prin mesajele tale, căci după fiecare despărțire ele erau tot ce-mi mai rămânea. Mesaje cu tine, în nopțile târzii. Mesaje din care dispăruseră orice semne (:*) dar nu-mi pasa, erai acolo și-mi spuneai noapte buna și ma certai ca era prea târziu și ca eu eram prea copil sa stau pana târziu. -rade copios- Tu ai fost!

[Maria]